înscrie-te accesînd secțiunea CONTACT nu înainte de a citi mica istorisire.

 

Totul a început într-un mod aparent banal. Vroiam de ceva timp să pornesc o afacere. Încercasem deja una-două idei care nu prea au prins, dar simțeam că trebuie să continui, că undeva, ceva o să se lege. Împreună cu un prieten de-al meu, am pus bazele unui mic și interesant „Business” în care cumpăram case vechi, dărăpănate, unele de 200-300 de ani – mai mult niște ruine cu suflet, cum le ziceam noi – din satele uitate ale Transilvaniei.

Am luat una, am luat două. Le cumpăram ieftin, între 2000 și 4000 de euro, direct de la personane în vârstă care își mutase părinții – și aceștia bătrâni – cu ei la oraș sau spital/azil. Totul cu acte de mână – de genul promisiune de vânzare cumpărare – fără notar, urmând ca mai apoi să perfectăm actele legal, însă penoi nu ne interesa așa ceva decât lemnul, și lăsam impbilele cu teren cu tot pe numele oamenilor ca înainte. Practice nu ne interesa terenul și  casa în sine, ci lemnul – lemnul vechi, pe care-l transformam în scaune masive, de genul tronuri regale ale „descendenților lui Dracula”. Povestea era că lemnul fiind autentic cu iz medieval, și chiar era – se putea verifica chiumi cu carbon. Nu era o excrocherie, era doar o poveste bine împachetată, un marketing istoric, un fel de artă aplicată.

Ajunsesem să începem să punem spre vânzare aceste tronuri (primul mai exact) pe eBay și Amazon cu 15.000 de euro bucata. Business-ul nu prea mergea, dar simțeam că e ceva mai mare care așteaptă să se întâmple. Și s-a întâmplat. La a treia casă „achiziționată” dintr-un sat din Alba, în podul casei am găsit ceva ce avea să-mi schimbe viața.

Printre grinzile prăfuite, într-o ladă mare din scânduri, învelită cu o pânză veche, am găsit, deschizând lada, niște suluri din papirus cu scris roman, și trei cărți cu simboluri ciudate, cuneiforme. Mai târziu aveam să aflu că scrisul era ugaritic. Am simțit de la început că nu sunt simple resturi. Erau grele. La propriu și la figurat.

Am zis să le evaluăm cumva și să le vindem să ne mai scoatem din pârleală, însă prietenul meu deja se speriase. Spunea că el oricum nu mai vrea să continue cu business-ul, că e „ceva dubios” la mijloc bam ai mult era un job murdar ăn care trebuia să ai haine de schimb că te cocoțai peste tot, printer pânze de paianjeni și șoareci ca sa vezi dacă în primă fază, lemnul nu e umed sau putrezit. Mi-a spus chiar mai apoi, după ce sa speriat să-i las lui primul scaun și să fac ce vreau eu cu restul lemnelor, că oricum el nu mai vroia de câteva luni să continue.

Eram în pandemie. Majoritatea oamenilor închiși în case, lumea părea deprimată, dar eu aveam o libertate interesantă. Aveam acte justificative, legitimații de monitorizare SARS- COV2 de la ONG-ul prietenului meu și foi de parcurs de la una din firmele mele. Puteam merge unde voiam în țară. Așa că am lăsat totul baltă, si am început să mă ocup de manuscrisele găsite. Am dus sulul la tradus.

Traducerea a durat cam trei luni. A fost făcută de mama unui prieten din copilărie, o doamnă în vârstă, fostă profesoară de latină. I-am spus să îmi facă adaptările și/sau interpretările în roșu, pentru că interpretarea și adaptarea e maim ult decât important într-o traducere – cum ziceam și eu, de aceea scrie și pe cărțile traduse din alte limbi în română sa la începutul filmelor „traducerea, adaptarea și interpretara de X-ulescu”.

Când am primit înapoi primul manuscris, care era o introducere, mi-a zis simplu: „Trebuie să stai jos ca să citești asta.” Titlul tradus era: ULTIMUL LEGĂMÂNT.

Și ce conținea… era incredibil. Practic, părea o continuare a „sfintelor cărți”. Nu era un fals, nu părea inventat, ci avea o structură coerentă, profundă, un mesaj… periculos pentru unii, eliberator pentru alții.

Pe scurt, se amintește că Elohim, căruia I s-a dat Israelul, se căsătorește cu el și îi dă acestuia 10 porunci principale și 600 de reguli de urmat (tot un fel de porunci). Promite lui Israel că din poporul Lui va veni Fiul Său. Dar Israelul nu-l acceptă pe acest ELOHIM. Practic îl înșală, nu îi respectă poruncile și îi neagă Fiul – pe Isus – și până azi nu L-a recunoscut. Astfel, ELOHIM se desparte de Israel. Se desparte aparent deoarece se pare că locuiesc în aceeași casă și îi dă loc pe pământ, dar nu le mai dă loc cer și le spune  tuturor neamurilor: „Oricine se va ridica împotriva lui Israel, chiar dacă nu mai e sub miluirea mea, va pieri cu neamul lui cu tot.” Așa s-a întâmplat, zice cartea, cu multe popoare dispărute de pe fața pământului pe care azi lumea abia dacă le mai reține numele.

După această despărțire, apare Alay – cea mai neagră dintre sclavele din casa lui Elohim, pe care Tatăl lui, a scos-o din sclavie acestuia și a luat-o cu el – exact cum a făcut Elohim cu Israel și pe care o ia de se pare soție. Îi dă trei porunci și îi promite o fiică. Când se va naște această fiică, pomul cunoașterii va înflori din nou, în oază (Eden). Când fiica lui Alay va veni pe pământ, se va desăvârși totul negreșit (sau altfel tradus – de curând). Și va reveni împreună Isus, fratele ei, iar lumea va intra (se pare) într-o nouă dimensiune spirituală – una de revenire la inițial și fără apocalipsă, fără sfârșit în suferință. 

Cele trei porunci date lui Alay sunt esența noii credințe:

Eu sunt Tatăl vostru -să nu ai alți zei în afară de Mine (practic din Vechiul Testament)

Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți și nu fă altuia fără consimțământul lui ceea ce ție nu ți-ar plăcea (practic din Noul Testament – Isus)

Nu fă rău mediului tău înconjurător și nici a altuia – nici a peștilor, animalelor și pământului cu munții, apele și plantele lor. (din Ultimul Legământ)

Cărțile sunt împărțite în capitole distincte – în total nouă, plus un al zecelea – al meu introdus „Vorba mea cu Tatăl”. Încă adaptez și interpretez la ele, pentru că anumite cuvinte cheie îmi apar doar noaptea și le scriu imediat sau după mai cuget, mă culc și mă trezesc. Dacă pierd momentul, nu le mai pot reda.

Bunăoară am decis să înființez și un cult/religie instituționalizată pe tema asta, cu tot ce presupune: principii, comportamente, eliminând ritualurile sau alte „orânduiri sau dogme”. Lunea nu se lucrează ci este zi de organizare – este practic ziua lui Alay. Vineri nu se lucrează – este ziua Nunții Divine – nunta dintre Elohim și Alay, zi în care trebuie să sărbătorești. Duminica este a Soarelui (ca în engleză: Sunday), iar Alay este asemuită cu Luna. Așa se structurează săptămâna: practice o dualitate solar-lunară în echilibru cu pământul.

Religia/cultul va avea câteva îndrumări simple – iată câteva:

* Lucrezi doar trei zile pe săptămână: și ca indicație marți, miercuri, joi. Astea sunt zilele de rugăciune prin muncă ajutând sau făcând bine altora.

* Rugăciunea clasică este inutilă – Ți sa dat deja totul. „Ți-am dat totul încă de la începuturi”, – (nu mai cere că nu am ce să îți mai dau momentan.

* Zeciuiala dispare. Rămâne doar „unuiala” – 1% din munca ta să susțină misionarii alaiști car sopul lor e propovăvuirea alaismului… În cărți scrie „dă doar o parte (mica) …” iar eu am interpretat cu 1.

* Judecata de apoi nu mai există decât pentru o singură categorie: judecătorii, pentru că ei judecă și astfel vor fi judecați.

* Fiecare alaist este chemat/numit ca sfânt. Deși suntem cu toții frați și surori – asemenea lui Isus din Israel… bunăoară și cu Diavolul suntem frați doar că el a dorit să își faca ținutul lui după niște reguli clare prestabilite da rasta e o altă poveste pe care am să vi-o explic mai în detaliu deoarece este foooooarte interesantă…

* Nu există păcat, pentru că Tatăl nu te vede prin păcat deoarece așa ai fost creeat întru deșăvârșire.

Iar eu… de ce sunt Sfântul Octavian? Probabil pentru că, așa cum Isus este trimis și să aleagă El pe cei 12, pe mine mă vor alege cei 120 de sfinți alaiști – bărbați și femei, foști robi ai lui Elohim, foști frați ai lui Isus cum zic credințele vremurilor. Ei (cei 120) sunt adevărații făcători de miracole (făcătorii de bine). Eu am făcut doar una: am descoperit scrierile fără să vreau.

Se spune că eram singurul care cunoștea limba locului, că eram necredincios – deci radarul Diavolului nu m-a detectat și am trecut pe sub el deoarece nu prezentam vreo amenințare. Am fost trimis prin voia mea de Tatăl să iau cartea din Transilvania, „patria Diavolului”, fără să-mi dea vreo putere. Dar cu o misiune ulterioară care apare și în carte: să binecuvântez Ultimul Legământ cu Duhul și cu Focul – și încă nu știu cum.

Sunt doar un mesager probabil. Fără să cer sau să fac nimic special, fără să am haruri alese… am devenit „sfânt” pentru că nu am crezut. Iar cică una pe care o voi chema Parascheva – femeia cu capul acoperit, va fi aleasa mea dintre toate și mă va urma după trecerea mea și va fi prima care I se va arăta în vis fiica lui Alay. Cert e că noi – de mine și de visătoare e vorba aici – nu vom vedea aievea desăvârșirea lumii și vom trăi în vecie, și în cer, și pe pământ.

Misiunea Cultului ALAIST este una clară și aproape divin inspirată: propovăduirea prin fapte și trăiri, nu prin dogme sau orânduiri vechi. Astfel, voi înființa Misiunea de Propovăduire ALAISTĂ, un bulgăre de zăpadă ce va prinde viteză cu fiecare spirit atins. Nu lucrăm lunea și vinerea — acestea sunt zile sfinte, rezervate introspecției, creației, iubirii, organizării și curățeniei. În celelalte zile, când mergem la „muncă”, noi spunem că mergem la rugăciune activă, căci fiecare gest făcut cu intenție e un gest aproape sacru.

Unitățile noastre de cult nu se vor numi „biserici”, ci B.A.R. — acronim pentru Biserica ALAISTĂ Română. Iar atunci când vom spune „Ne vedem la BAR”, să fie limpede: nu e vorba de băutură, ci de beatitudine (vineri oricum sărbătorim și petrecem).

La BAR nu există casă de marcat. Nu eliberăm bonuri fiscale. Nu pentru că suntem împotriva legii, ci pentru că suntem, prin Lege și Constituție, autonomi față de stat. Când BOR va da bon fiscal pentru briz-brizurile chinezești aducătoare de ghinion vândute „legal”, vom face și noi la fel și vom aborda situația în tocmai.

La BAR, „barmanii” nu lucrează. Ei se roagă. Dacă ITM sau alte autărități similare vin în control – presupunând că ar putea legal să ne controleze – va plăti taxă de intrare, ca la Vatican, și dacă dorește o bere, și-o va comanda de la firmele prin taxi și va plăti „coperta”. La noi la BAR fiecare își aduce ce vrea sau își poate comanda prin taxi – noi avem expuse doar băuturile de la protocol însă cu o mică donație, poți gusta din ele. Donațiile, taxele de intrare pentru turiști sau coperta din BAR, este direcționată către întreținerea locașului și Fondului de rugăciune. Dacă ești alaist și plăteși cotizația de 1 leu pe lună și, 1% din tot ce produci (mergem pe încredere) — indiferent că faci videochat, artă digitală, sexwork hobby, traiduiești criptomonede sau vinzi ajahoasca în stil șamanic — beneficiezi de intrare gratuită în BAR-uri și alte beneficii.

Nu ne interesează ipocrizia corporatistă: la noi poți munci în congregație, dar niciodată duminică, luni și vineri. Vinerea e Nunta Divină, ziua în care Tatăl a luat-o (se căsătorește) pe Alai.

Sâmbăta – vechea sărbătoaare a lui israel, însă, poți fi ospătar la o nuntă, dacă vrei. Munca este permisă și sacră, dar plătită întotdeauna cum zice legislația în vigoare. ALAI a fost scoasă din sclavie. E poruncă vie: astfel, plătește pe cel ce îți oferă ceva.

Imaginează-ți, de exemplu, că Elon Musk vrea să se roage. Intră la McDonald’s și îi spune managerului că vrea patru ore de rugăciune. Managerul îl trimite la cartofi prăjiți. Elon se înduplecă. Se roagă prăjind cartofi. În fiecare bulgăre sau pai de cartof, adduce puțină bunăstare tuturor. Clientul zâmbește mulțumit. Patronul încasează. Elon e plătit. Rugăciunea e completă. Numai marți, miercuri și joi, desigur — zilele productive (poți să te rogi și în celelalte zile – considerate neproductive).

În unitățile noastre de cult, preotul (sau cum i se spune: „moderatorul spiritual”) nu predică. El doar ghidează conversația. În Biserica ALAISTĂ, toți vorbesc, căci toți sunt auziți.

Există în cartrea a 3 a  și un fel de horoscop. Acesta se numește Horoscopul Celor Vii și arată cu exactitate caracteristici, ci scopuri de viață, moduri de gândire, strategii relaționale și mai ales ritmuri emoționale.

Horoscopul celor vii conține 27 de zodii:

4 zodii primordiale  – arhetipuri fundamentale –

(Albina, Berbecul, Camila și Delfinul)

Apoi 4 zodii componente, 8 zodii combinate, 4 zodii tangențiale (largi), 4 zodii încrucișate, 4 zodii de paradox și o zodia de sinteză. Sunt descrise ca animale pe larg în capitolul Horoscop sau poți să vii la un training gratuit în viitor pentru a observa funcționalitatea.

Avem și două tipuri de cimitire în alaism (probabil vom cere și fonduri europene în acest sens):

Cimitirul orizontal vertical – pentru cei ce nu sunt judecători și cei fără rang bisericesc. Vom construi un mare parc, cu o turelă mica undeva prin mijloc și din aceasta ce coboară în spirală 12 etaje în pământ. Un lift central pe mijloc înconjurat de o coborâre pe o pantă lină. Sicrie sunt introduse în pământ pe verticală. Cu capul spre față și cu o placă cu un QR code plact pe care dacă îl scanezi, afli viața decedatului: texte, poze, conturi de Facebook, clipuri TikTok, Youtube etc. Memorie eternă.

Cimitirul Celest – pentru preoții cultului și pentru judecători. Aici, vom fi lansați în spațiu, în capsule speciale, o dată la trei ani. Va fi nevoie de parteneriate cu Elon să îi închiriem o rachetă special, sau vom accesa diverse fonduri (europene) pentru finanțare – așa scrie în carte că noi vom merge direct spre ceruri după moarte.

Și DA, vom avea pașapoarte diplomatice pentru prelați. Nu pentru privilegii, ci pentru libertatea de a propovădui „ultimul cuvânt” și alaismul peste tot în lume. Vom avea rang de demnitari, și protecție juridică diplomatică adecvată rangului.

Pentru a adera la credința noastră va trebui să faci un „jurământ” întru credință – va trebui să te rogi astfel:

Doamne, dă-mi puterea să nu mă mai rog niciodată și să nu-ți mai cer nimic pentru că ne-ai dat deja prea mult. Lasă-mi mâinile curate pentru ca munca să îmi fie rugă, și să nu se asemene niciodată cu ale tale, care s-au mânjit pe veci plămădind glodul. Și să pot trăi fără dorința de a îți mai vorbi vreodată și să scap pentru totdeauna de rușinea că am dorit să fiu aici și scapă-mă de dorul raiului tău că eu, nu știu cu adevărat nici acum cine ești. Fă-mă să nu îți mai cer niciodată mântuiea, nici iertarea și nici măcar un har. Și lasă-mă cu sfinții mei aici, rătăciți și curați și vrednici, pentru că știu oricum, că nu ne vei uita niciodată. AMIN. – sper că am tradus bine 

Vei putea vedea mai multe în cartea Ultimul Testament sau „Pravda” (manuscrisele traduse)